duminică, 23 mai 2010

Capitolul 7



Charlie's POV

A fost o zi minunată aici, în Forks, Washington, este doar una dintre cele câteva zile pe an,in care le poti vedea soarele minunat de care mi-e dor atât de mult.
Sau aşa am crezut. Tot ce este fost va schimba într-un timp scurt .Am vrut sa o scot pe Isabella la un picnic,dar Renee nu a fost de acord.Ea nu prea vrea sa se miste de langa Isabella niciun pic de langa,zice ca este un moment importat sa stea langa ea. Isabella poate sa spuna deja "mama" şi "Dada" şi are doar 8 luni. Ea este cu adevărat specială. Pana la urma am convins’o sa mergem la picninc.
Am ambalat un picnic foarte specială pentru familie. Sandwich-uri cu miere pentru Bella (şi dacă ei nu-i place , există întotdeauna cele 10 cutii de urgenţă de mancare pentru bebelusi in partea din spate a masinii, doar în cazul în care ea devine infoametata). Sandwich-uri de pui pentru Renee. Şi, desigur, pentru mine salată, brânză şi sandwich-uri Mayo.
Trezindu-mă din visurile mele despre cât de mult I’ar plăcea la picnic, Isabella a început sa tipe.
Nu am vrut sa suflu o vorba despre locul in care vom merge.Vroiam sa fie surpriza.Desigur Renee m’a cicalit la cap:"Te rog, spune-mi unde vom merge Charlie, eu nu cred că ar fi rau daca mi’ai spune."
"Nu, Renee, voi strica surpriză daca iti zic. Care-i problema cu Bella?"
"Ah! Ea, probabil, ii este doar foame .Unde sunt alimentele pentru copii păstrate în masina?Daca o sa gasesc ceva…".
"Nu iti face griji despre sunt undeva pe acolo, stai ca ma uit eu acum."
Conversaţia noastră a duar doarte putin dupa ce m’am intors dupa mancare, un tipat ascuti de la soţia mea m’a facut sa ma intor la volan din nou. Am început sa întreb ce este, atunci când ea a început să repete "urs", până când am văzut si eu. Un urs mare şi negru. Instinctiv am vrut sa ma abat din drum, dar, nu am mai avut timp si am intrat in urs.In afară de durere ascuţită în frunte nu imi mai aduc aminte nimic. Totul a devenit negru si apoi nu am mai simtit nimic.

____________________________________________________
Hellow!:) Este primul capitol scris din perspectiva lui Charlie,astept pareri:)
Sper sa va placa:D si,da,stiu,este foarte scurt:D:)) sper ca nu v'am dezamagit:)

duminică, 9 mai 2010

Capitolul 6

Am avut vrut sa plec de’acolo! El a fura’o de langa mine, nu am putut sta acolo şi sa’l urmăresc cum hipnotizeaza saracul copil. Tot ce am făcut a fost să merge la vânătoare, cu siguranţă, ei au înţeles că cu un copil cu sânge uman atat de dulce ne’ar satura pentru zile bune. Aşa ca m’am lasat prada mirosului si am inceput sa aud tropotele unui cerb. Aproximativ 50 km distanţă, dar dacă in pace ar fi aici în 15 minute,langa mine.Cred ca o sa ma multumesc cu el.Sau nu stiu……si am inceput sa alerg iar.

Alice's POV

"Ea este în mişcare din nou!" Am plans.

"Europa de Sud in acest moment," am raspuns in timp ce Esme devenea foarte ingrijorata.

Am pornit sa o cautam.Ne’ar prinde bine niste indicii, probabil,un cerb mort, dovedindu’ne ca suntem pe traseul bun.

Apoi toate viziunile mele erau negre. Asta dovedeste ca vom intalni varcolaci.

"Esme, avem probleme."

"Da?"

Am dat din cap în perspectivă, si I’am dat de inteles ca sunt cainii. Ei au inceput sa maraie, un marait feroce.
Am mers in faţa lor,iar ei au adoptat pozitii de atac. Lidarul statea in fata in defensiva in timp ce ceilalti il urmareau.

"Ce vrei?" a strigat Esme.

Cel de’al doilea de la dreapta la stanga transformat a inaintat si s’a transformat in om dupa un copac.Veni spre noi,pe jumatate imbracat,adica in chiloti,mai pe scurt.

"Ştim că ai un om."

"Da, şi? Aţi putea vă rog sa va puneti ceva pantaloni scurti pe voi?"

"Ce vrei sa faci cu ea?"

"Tu nu ar trebui să ai acel copil,stim ca beti sange…”

"Ştii că nu bea sânge uman, Iacob!"

"Noi nu avem încredere în tot ce spuneti !"

"Iti dau 1 oră să ne dai copilul altfel declar razboi.".

De îndată ce au plecat, Esme s’a intors spre mine, zicând: "Ce facem?."

Rosalie's POV
Vor avea probleme cu varcolacii mai mult ca sigur.
Ei au de gând să rănesc pe Bella mea mai mica. Am sa ma intorc casa si sa sa’i avertizez pe toti. Eu personal nu mi’ar pasa, dacă acestia ar purta un război cu Edward ,dar Bella nu trebuie ranita.Trebuie sa ramana la mine.


Aşa ca m’am apropiat de casa, am putut auzi un ţipăt ascuţit. Numai un om ar putea face un astfel de zgomot. Ascultaţi cu atenţie, l’am auzit pe Edward spunand, "Trebuie sa o dam in grija lui Rosalie!"

Ajunge pentru mine, am luat fetita in bratele mele,
aproape ghemuindu’se, oferind un confort sigur pentru ea. "Varcolacii o vor pe Bella, ei cred că avem de gând să ii bem sângele, trebuie sa le dam copilul altfel ei vor vrea să lupte." M-am gândit, astfel încât ca Edward să ştie de situaţia alarmantă,in care ne aflam.
Rosalie's POV

"Ei vin pentru ea!" a tipat Esme .Urechile Bellei erau ascutite si a auzit teroarea din vocea lui Esme si stia ca ceva este in neregula ea. În incercarea de a calma fetita, am clătinat’o şoptind la urechea ei lucruri de genul "totul va fi ok", chiar dacă eu nu am fost atat de sigura de acest fapt.
___________________________________
Imi cer mii de scuze pentru intarziere dar am avut tezele si nu am reusit sa fac nimic.Sper sa nu va dezamagesc cu acest capitol.Imi este foarte greu sa'l traduc avand in vedere modul de scriere al scriitoarei:D
Comentai va rog:)
P.S.:Bebele este finutza mea:X Mai are un fratior geaman:X